Retard Ion

Ion, ofiterul de la vama, 30 de ani, promovat tocmai pentru sinceritatea lui si lipsa de dosar pe care o are, se trezeste dimineata la 5 sa fie la post. In prima lui zi ca ofiter opreste prima masina, actele la control, ceva in neregula.
"Imi cer scuze, nu va pot lasa"
"Ba frate, tu stii cine-s eu. Am love frate, love. Vin sa le sparg in tara la tine hai lasa-ma in pace si cu astea. Ia de aici 100 de euro sa iti cumperi si tu un whischian"

Ion, descumpanit de furia celui din masina, se gandeste totusi ca daca omul are bani si vine sa ii impart cu conationalii lui, nu ar fi mare problema.

"Intrati si lasa spaga daca nu vrei dosar" cu un zambet pe buze, crezand ca facuse bine, ridica bariera sa treaca. Ion ajunge acasa, multumit, meditand, oare cat la cat din PIB a pus el contributia azi, si oare cat se vor imbogati mamica si taticul lui de pe urma bunavointei si inteligentei lui. Masina, plina cu curve si droguri tocmai a trecut, urmand sa faca schimbul cu romanul pentru alte curve si pentru alte droguri mai scumpe.

Ion, peste doua saptamani castiga la loto 10 mii de euro. Renunta la slujba, viata e frumoasa, se gandeste deja la palmieri si soare pentru tot restul vietii. Isi face bagajele si pleaca in America, sperand ca va gasi acolo ceea ce doresta: plaja si bautura.
Ajunge la vama, viza de acasa nu si`o luase, uitand , dar vamesii erau prieteni cu el si ii urasera succes, increzatori si ei in bafta lui Ion: "Mama ce s-a scos asta..."
La vama in America, pe aeroport, Ion incepe si ele "I want spend cash, let me go!" urland mandru la vames. Vamesul, cu dezgust la auzul accentului, il intoarce din drum express. Ion ajunge acasa nemultumit neintelegand prostia americanului, stiind ce exaltare a avut el cand a constientizat ca tara de fapt face bani prin priceperea lui.


America in schimb nu-i ca Romania, nu traieste din turism, sau cel putin nu din turismul romanului...



articol scris pentru visurat si arhi